(Volumul
15, 2010)
Cu
o istorie de aproape cinsprezece ani,
“Philobiblon” dezvăluie cu fiecare volum(şi nu număr!) al
revistei o nouă faţetă a culturii, introducând în cele 600 de
pagini chintesenţa unei ipostaze polivalente în ceea ce priveşte
multiculturalismul şi unitatea europeană. Scrisă în limba
engleză, ea îşi propune să-şi ierarhizeze cititorii, căci,
pentru un public mai larg, am putea bănui că-şi ascunde
identitatea. Deşi, pe de-altă parte, dacă sesizăm încă de la
început tonul oficial, academic şi nu în ultimul rând
multitudinea temelor cu care jonglează revista, conchidem că îşi
permite să fie citită doar într-o limbă de circulaţie
internaţională! Difuzată de către EBSCO Publishing Co.,
“Philobiblon” nu se bucură de sprijinul publicului român,
întrucât este prea puţin cunoscută şi apreciată ca atare în
România…
Fiind
un acord tacit între ştiinţă şi cultură, volumul XV, apărut în
2010, revoluţionează prin acest dualism evolutiv, care găseşte
legături incontestabile între ştiinţe aparţinând unor domenii
diferite. Şi totuşi, nu frapează prin punerea în comun a unui
“Mathematical Time in Classical Mechanics– An Epistemological
Perspective”(Marcel Bodea S., pagina 119 a volumului) cu un “The
Bucharest School of Journalism (1951–1989)” (Marian Petcu,
pagina 254 a volumului), fiindcă, sinteza modelatoare de care
autorii se ocupă are rolul de a conduce cititorul, printr-o
bine-cunoscută “paideia”(educaţie a firii) către înţelegerea
diversităţii europene şi chiar mondiale! Frapează prin efectul halucinant de îmbinare şi înţelegere a culturii.
Principalele
teme abordate în volumul în discuţie sunt cele care cuprind o
filosofie neomodernistă şi care se ramifică fie în epistemologie
- positivism pe alocuri(“Rorty on Religion and History”,
Alexander Kremer, pagina 326), fie în metafizică(însă o
metafizică nouă în raport cu societatea actuală); fie într-o
varietate de concepte practice, realizabile, care îşi găsesc
utilitatea într-o manieră euristică de a cuprinde
realitatea(“Heidegger’s Thought”, pagina 11). Este vorba, în
special, de un fel de călătorie într-un misticism raţionalist, în
care cititorul alege de bunăvoie să meargă pentru a-şi găsi
răspunsuri şi pentru a-şi căuta noi întrebări, cu care să
pornească în viitoarele astfel de călătorii!
Ne-am putea întreba la un moment dat dacă “Philobiblon”,
dominând într-o profundă filosofie de subzistenţă, ar putea
interesa un om de afaceri sau un elev de liceu. Fiindcă Philobiblon,
dincolo de articolele propuse de autori români( Rodica Frenţiu,
Alin Mihai Gherman, Marian Petcu etc), reuneşte un număr de
europeni (din Germania, Ungaria – majoritatea cu titlul de
profesori universitari la Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj) şi complică astfel aspectul hic
et nunc al societăţii noastre. Am
ales exemplul unui om de afaceri deoarece latura preponderent
pragmatică a acestuia pare a se îndepărta de relativitatea
revistei în sine. Un elev de liceu ar putea, de asemenea, să
neglijeze revista, printr-o situaţie răsturnată a ipostazei omului
de afaceri. Dar pentru aceste inconveniente, volumul XV, comparativ
cu cele paisprezece articole din urmă, prevede şi o filosofie a
divertismentului (“Time and
Music”) şi, la drept vorbind, e aproape imposibil să treci cu
vederea aspectul multilateral, artistic, filosofic, ştiinţific, sub
egida căruia s-a născut şi respiră “Philobiblon”!
Se
converteşte, astfel, acel “common sense” prin care cultura
noastră caută să erupă. Philobiblon e tocmai breşa prin care
cultura în sine erupe!
